În perioada postului Sfintelor Paști (2004), a fost oficiată o serie de Sfinte Masluri în parohiile: Milcoiu, Ciutești, Corbi, Izbășești, Bălcești, Stoiceni, Corbi (din Jud. Vâlcea) și parohiile: Morărești, Valea Luminii și Vărzaru (din Jud. Argeș). La aceste Sfinte Masluri s-au ținut predici tematice pentru a pregăti pe enoriași împotriva fenomenului sectar. În urma unei mese rotunde preoții parohii ai acestor parohii au căzut de acord să editeze o revistă ce are drept scop informarea credincioșilor în ceea ce privește pericolul prozelitismului sectar și educarea lor pentru o viață spirituală mai bună. Această revistă a primit numele de "Pavăza Credinței"

Această publicație apare atât cu binecuvântarea P.S. Gherasim, episcop al Râmnicului, cât și cu binecuvântarea P.S. Calinic, episcop al Argeșului și Muscelului.

Pe parcurs, s-au alăturat acestui proiect și alte parohii (Parohia Piscul Calului, Moraresti, Argeș), iar altele sau retras (Stoiceni și Ciutești - ambele din Vâlcea).

CUVÂNT DE ÎNCEPUT

"Suntem convinși că orice început este greu mai ales cînd nu ai prea multă experiență. Cu toate acestea "Pavăza Credinței" își propune să devină un mijloc de păstrare a credincioșilor în sânul Ortodoxiei, dar și un mijloc de informare și educație relogioasă. Această revistă este editată de Cercul Pastoral "Valea Topologului" care se constituie din următoarele Parohii: Milcoiu, Corbi, Izbășești, Bălcești, (din Jud. Vâlcea) și Parohiile: Morărești, Piscul Calului, Valea Luminii și Vărzaru (din Jud. Argeș).
Dacă în orașe mijloacele de informare și educație sunt mult mai multe, în mediul rural credincioșii nu pot beneficia de prea multe resurse de informare și mai ales de educație religioasă. Această revistă se adresează tuturor credincioșilor, dar în mod special tinerilor. Este cunoscut faptul că perioada tinereții este o perioadă plină de dezorientare, de frământări, de indecizii, de căutări. Datorită acestor cauze și a unei educații religios-morale deficitare mulți tineri fie că aleargă după lucruri efemere (distracții imorale, beții și mai grav droguri), fie că, în căutările lor ajung să cadă în plasa anumitor culte protestante sau neoprotestante.
Ceea ce este dureros este faptul că după două mii de ani de creștinism mai sunt credincioși care mai părăsesc Ortodoxia (păstrătoarea adevăratei credințe, posesoarea harului divin, har pe care-l împărtășește credincioșilor prin Sfintele Taine) și merg la diferite denominațiuni sectare pentru a se împărtăși nu cu harul, ci cu simple simboluri."